Juriu

Lucian Mindruta – “Un fel de CV”
1967, 15 septembrie – Partidul ii creeaza toate conditiile (inclusiv legale, daca ati auzit de Decret…) sa se nasca. Ceea ce si face, fara multe mofturi.

1967 – 1982. Cunoaste rand pe rand deliciile vietii de pionier (comandant de grupa doar, din pacate) si utecist. In aceasta ultima calitate decide sa submineze din interior sistemul si isi lasa plete. Totusi, revolta nu merge pina la capat: ramane cu cravata regulamentara.

1982 - 86 trece in goana prin Liceul Mihai Viteazul din Bucuresti, unde il preocupa cunoasterea (a cit mai multe fete). Constata ca matematica il depaseste si o lasa sa se duca inainte, unde are ea treaba. Scrie poezii, pregatindu-se pentru munca de jurnalist (care, de fapt, cere inca si mai multa imaginatie).

- fara data : face armata, nu vrea sa-si aduca aminte de nimic, nici macar de permisii. Intors acasa, descopera ca trebuie sa se intretina singur si lucreaza cu carca in diverse locuri, inclusiv santierul Casei Republicii.

1989 - 1993 isi petrece timpul in facultatea de hidrotehnica (ICB). Dupa revolutie, (pe care o sarbatoreste in laboratorul de marxism, proaspat ocupat), intra si in Liga Studentilor, unde descopera ca sindicalismul e mult mai placut decit invatatul - sau munca. De-aia intelege azi sindicatele.

1991 – apare, ca purtator de cuvint, in prima sa conferinta de presa, atunci cind colegul sau de grupa, Andrei Frumusanu, e ucis in mineriada care a doborit guvernul Roman. Asa cunoaste mai multi ziaristi, iar unul ii propune un part-time job: prezentator la SOTI.

1992 – 1994. Imbracat cu un singur sacou (pe care, din aparate, colegii il colorau altfel in fiecare seara) prezinta stirile SOTI si face o emisiune cu un nume pe care altii se vor lauda ulterior ca l-au inventat: "Chestiunea Zilei". Merge la scoala in America (CNN, VOA, Washington State, unde profesori de management ii explica cum sa finanteze o televiziune, iar el le spune, trist, ca-n Romania inca nu exista reclame...).
Cind pleaca de la SOTI, doi cetateni ii fac o oferta. Unul e Adrian Sirbu si pe el il refuza. Multa vreme, amandoi vor regreta.

1994. Impreuna cu un grup de haiduci audio-video (Mihai Tatulici si compania) ia parte la fondarea Tele 7 abc. Prezinta stirile (cind nu era atent Radu Cosarca) si face si vreo citeva emisiuni. A si uitat cum le chema.

1995 decembrie. Pina la urma, ajunge la PRO TV, mai ales la insistentele Andreei Esca, care, ca de obicei, avea dreptate. Devine editor la stiri, scriind, mai bine de un an, jurnalul cu cel mai mare rating din istoria televiziunilor private romanesti. Face emisiuni electorale in 1996, iar din 1997 incepe sa prezinte stirile de noapte, cu Adina Gorita. Emisiunea cu Silviu Brucan vine si ea in acelasi an. Lumea incepe sa-l opreasca pe strada si sa-l roage sa schimbe guvernul. Nu raspunde unor astfel de provocari.

1999 merge din nou la scoala, de data asta la Universitatea Bucuresti (FJSC), unde intre timp Liga Studentilor a disparut, asa ca lumea mai poate sa puna mana si pe o carte. Lucrarea lui de diploma, la care lucreaza acum, are ca subiect constructia unei companii de productie de televiziune.
Coincidenta bizara, compania (Alter Media) chiar exista si produce. A infiintat-o in 2001. Intre emisiunile ei se numara si “Banii sau Viata”, in care vorbeste despre vedetele care ii plac cel mai tare: oamenii de afaceri.

2000 e detasat la "Ziarul Financiar", cu misiunea de a-l face rentabil si simpatic. Dar colegii din redactie i-o iau inainte, asa ca tot ce-i mai ramane de facut e sa se laude cu munca lor. De care e mindru si astazi.

2003 e invitat la Antena 1, unde are sansa sa faca cel mai important pas din cariera unui jurnalist de televiziune: sa prezinte jurnalul principal. Vom reveni.

Alte detalii personale:
Casatorit, un copil personal, unul al sotiei. Practic, doi.
Cel mai placut lucru: sa plece in week-end la casa bunicilor din Arges.
Cel mai greu lucru: sa plece din tara, chiar si pentru citeva zile.
Designerul preferat: cel care i-a facut blugii de acum cinci ani.
Masina preferata: prima Dacie, pe care si-a luat-o odata cu carnetul, pe la mijlocul anilor ’90. Nu s-a stricat pana astazi.
Autorul preferat: Tagore. (am glumit. De fapt sunt doi: Ilf si Petrov).